I
cuvintele sunt rupte-n hălci de fraze
din care sunetele rup câte-o vocală
în vremurile când copitele bat în nimic
iar glia din adâncuri de prezent
Țâșnește după caii foii goale.
II
liedurile care umplu vidul
nu-s iluzii-n amfore uitate
ci au rămas doar sentimente dure
plutind prin noi de când un Demiurg
a încetat să-ntrebe Efemerul
unde-i uitarea primei Veșnicii.
III
marea-și bate-n stânci cuvântul
valurilor de onoare
fraze țes capcane pline de cuvinte dezertate
din fregatele-nghițite
de neantul plutitor de pe marea împietrită:
marea sângerează-n valuri
ritmul trecerilor toate.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.