Unul tace deplin
altul c-o sticlă de vin
vomează pe parchet;
adio banchet!
Parchetu-i de vârsta mea
şi ea
colegă de liceu
se duce la bideu
să-şi pună dinţii-n apă
şi să-şi lipeasc-o geană
de pleoapa ei orfană.
Ceilalţi nu scot o vorbă -
chiar dacă-i incredibil
la toţi le e penibil
faptul ca-s nihilist
şi practic… nu exist.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.