M-am dus la Eminescu-n sat
Ca un copil ce nu mai știe
Ce este aia poezie
De parcă n-aș fi învățat.
Plecat de-acasă-nfricoșat
De greutatea-i genială
M-am dus la Eminescu-n sat
Cu suflet gol și minte goală.
Acolo el m-a învățat
Că poezia-i catedrală
Și Dumnezeu, fără-ndoială
Dintre cuvinte s-a-nălțat...
M-am dus la Eminescu-n sat.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.