Păcatul florilor din glastră - Christian W. Schenk
Adăugat de: Ioana D

Fiul plecat încă n-a revenit
căci tatăl nu i-a spus să vină –

și rătăcește-n lume
mult prea singur
îngreuiat de pacostea
ce-o poartă.

Îl dor copitele de cai nepotcoviți,
de aripile păsărilor ciunge,
de florile câmpiilor în glastră,
de ușurința noastră de-a păși.

E-un fiu rătăcitor ce bate
din poartă-n poartă;
nimeni nu-l poftește
la masa lui,
la apa din fântână,
o mână
nu-i întinde nimeni
căci au uitat toți cine e acela
ce poartă gârbovit povara lumii.

O poartă singur
așteptat de tatăl
ce speră să i se deschidă poarta,
dar mâinile despreunate sunt!

Doar noaptea
când pe străzi colindă vântul
o mână se apropie de alta
în amintirea unui vis plecat,
nerevenit
în rătăcirea noastră!



vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk


Ascultă poezia - voce Silviu Sănculescu:





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.