Bolnavii trec pe lângă noi bolnavi
drogaţi de fiecare azi posibil,
de fiecare ieri sau mâine,
de frica molipsirii de o pâine dată,
de groaza că li se risipă sensul
în greva unui gând palpabil.
Bolnavii sunt la modă de când centrul
adâncului din noi lipseşte – furat, uitat sau expirat –
să-şi vândă ritmul unui tact suprem şi sănătos
- bolnav deja de sănătos –
încât bolnavii bolilor benigne
îşi construiesc cotloane hibernale cu luciu de oglinzi,
perfuzii de ser nefiziologic şi inflaţii.
Normalitatea şi-a croit o nouă obsesie
de viitor fertil.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.