V-am pierdut din gene cu ultima mea lacrimă
înainte de somn!
Unde sunteţi dară voi tabla înmulţirii
a speranţei, voi împrăştietoarelor
treaz minţinde gânduri?
Calea către mine este şi calea mea înspre voi,
calea către mine lesnicioasă-i
însă voi îndepărtate sunteţi vise.
Muma frunţilor mele sapă în azi,
tatăl inimii mele însă blestemă
vrajba împreunării.
E lipsă de spaţiu şi ziua şi noaptea
şi-n lună şi-n raze şi-n inimi ca-n noi.
Gheare de ochi - gheare boante - ating
în trecere turbărie în străfund
atât de străfund
de rămâne o rază rămâne un cutremur
de rămâne un fir rămâne lumea.
Undeva pe acest pământ mai este loc
pentru mişcare?
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.