ca un fum dintr-o țigară se împrăștie puterea
fiecărei zi ce trece – nimeni nu mai vrea porunca
logicului A Urma
lacrimile-atârnate de frânghiile luminii
- Nori de zdrenţe –
își sugrumă libertatea gravității și tristeții
bocetele sugrumate lângă catafalcuri goale
nu-și mai plâng decât destinul
prins sub valuri de o scoică împietrită pe un dric
scufundat de veci în marea viselor neîmplinite:
valului i-e dor de casă, stâncile adorm faleza
cu o liniște deplină numai vatra doarme-n visul
fiului rătăcitor.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.