O toamnă veșnică compune
un vers cu șapte note
și versurile le îngân
cu pleoape-ngreuiate
de toamna veșnică ce-o port
sub genele-mi morbide
de-atâta ploaie
și de-un vânt
ce-mi fulgeră sub tâmple.
Un vers cu șapte note-mi cânt
dar uit că-s șapte note;
la fiecare nou cântat
mai moare câte-o notă.
În toamna veșnică s-a dus
și versul și solfegiul.
A mai rămas doar un cuvânt,
și-a mai rămas o notă
în toamna veșnică ce-o-ngân
c-o literă crispată.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.