Vă las această umbră de mucegai şi picuri
De ceară scursă dintre doi ochi de avatar;
Vă las o frunte-n umbre preaplină de nimicuri
Ş-un gând sa vă petreacă în zile de amar.
Vă las uitarea-ntreagă să nu mai ştiţi de mine
C-am fost şi eu odată alăturea de voi,
Să ştiţi şi voi odată pe-atunci când mi-era bine
Că începurăm toţii necunoscuţi şi goi.
Acum când vă e steaua deasupra stelei mele
Uitaţi-vă cum pale tot mai în depărtare
Şi-ncet, încet se duce spre moartea altor stele
Acolo unde totul nicicând nu mai răsare.
Rămâneţi voi cu cele ce vă dăduse soarta
Şi rămâneţi pe ceruri alături de cei mari
Pe când eu voi rămâne păzindu-vă la poarta
Prin care trec aceia ce sunt în lume tari.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.