Câteodată stau pe gânduri.
Pe cine păcălesc? Mai mereu stau pe gânduri.
Îmi complic viața cu întrebări neînsemnate ale realității mucegăite de fapte odios de istorice.
Dar Domnul mi-a dăruit o scăpare, ce de oamenii brute e considerată o povară:
Harul de a crea.
De copil am ochii deschiși și devotați doar pentru frumusețe,
Urechile-m sunt încântate la auzul cântecului păsării nemuritoare,
Iar mâinile mele ating pământul ce va fi veșnic viață.
Sunt vagabondul vieții mele,
Așa era replica defensivă,
În actul-joc continuu al scenariului meu de fidel camarad al păcii.
Concluzia e simplă: Am o viață frumoasă,
În acest chin al intelectualului artist idealist;
Ce speră ca într-o zi, ca spectator ca tu să fii,
Iar cu lacrimi de frăție să-mi fii alături la monologul închis într-o sală de cinema:
"Așa dură, dar minunată-i viața mea."
vezi mai multe poezii de: raghinaraluca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superb. Apreciez mult.
raghinaraluca (autor)
luni, 31 august 2026
Dură dar și minunată
Viața care ne-a fost dată
O trăim cum știm mai bine...
Fiecare pentru sine,
Pentru cei iubiți, cei dragi,
Încântat pe unde mergi,
Admirând tot ce-i frumos
De la cer și până jos.
Ina M.
joi, 27 august 2026