Eu nu aud ca altii
Caderea frunzelor de toamna pe parul tau.
Eu aud cutremurul ce se produce
Cu vantul in suvitele tale mov...
Azi, imi deschid inima in doua
Iti dau tie o parte s-o analizezi.
Ce vezi? O biata pasagera in palma ta?
Ori cea mai mare furtuna din lume?
Te-am iubit
Cand erai imbracata
In culorile tale negre
Si-ti puneai intrebari existentiale
Azi, dorul s-a simtit mai tare
Ma tragea de maneci si de suflet
Iar mintea-mi derula continuu
Imagini cu
Mama, te privesc acoperita de fire albe
Si cu buzele incretite ca un evantai
Iti vad mersul grabit si dragostea din ochi
Si esarfa rosie, pe care o tot porti.
Ai sa mai vii, sihastru, dinspre nicaieri
Cu ochi ascunsi in umbre
Si inima de fier?
Cu pasul tau grabit
Sunt cuvinte pe care le-ati auzit candva.
Un "te iubesc", un "iarta-ma, nu ma uita"
Sunt cuvinte care s-au oprit in suflet
Mult timp dup-acel "atunci".
Uitati-va la ea..
Este frumoasa
Si rochia ii curge-n valuri linistite.
Ea merge pe strazi
Era demult...
Cand iarna era departe de noi
Si nu ne vedea nimeni
Nici un sfarsit.
Tu rasai in a mea cale
Cu ochi dulci
Cu par maro
Si sa-mi intre dracu-n suflet