Vor scrie mulți și vor cânta iubirea
Cu pană și vioară îngerească,
Dar cine va-ndrazni să o privească
Prin ochi de foc a-ți înfrunta menirea?
Luminos si-nflăcărat,
Ca un chip de Împărat,
În straie mândru de prinț,
Dimineața dinspre munți,
Mi-e dorul flacără și sufletul rug,
Iar inima-mi arde-n văpaie!
Răcoarea nopții cu al ei belșug
Încet se pierde pe cale!
Un strop de tinerețe de aș avea,
Aș colinda pământul pentru tine
Și te-aș ascunde-n suflet, undeva
Acolo să te am, să te pot ține.