E frig, coboară iarna din nord tot mai la vale.
Ce poftă mi se face de tine şi de foc!
Mă năpădesc deodată dorinţe ancestrale...
S-aud trosnind în vatră şi-n braţe să mă-ntorc.
Să pâlpâie tavanul de-a flăcărilor joacă
Şi tu, deloc cuminte, sălbatic să mă prinzi
Cu braţele de tâmple, lăsându-ţi gura toată
Să-nfrupte-a mele buze, vulcan să mă aprinzi.
Afară să răzbată prin brazi un şuier rece
De parcă polii Terei s-ar fi mutat aici.
Noi să privim în sobă cum fagul iute trece
Din lemn în diamante de jar, rubine mici...
Să tăvălim pe plită un măr tăiat în două
La copt, simţind mireasma lui dulce, de Crăciun,
Ne-om prinde iar în braţe mânaţi de-o poftă nouă
Şi-om face şi-om desface ce nici nu pot să spun.
.............................................................................
E frig, coboară iarna din zonele polare.
Noi ne-am luat în braţe şi focul l-am aprins
Să potolim dorinţe din vremuri ancestrale...
În vatra noastră-i trosnet, în noi un dor nestins.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.