Colindătorul - Dragoş Niculescu
Poezie adăugată de: Dragos Niculescu

    marţi, 11 aprilie 2017

Sînt cel ce vă urează-o zi mai bună,
În viaţa asta searbădă şi grea,
Şi care îşi doreşte să vă spună
Că încă mai e loc şi de-altceva.

Nu mă cunoaşteti, nu mă ştiţi pe nume,
Domiciliez acolo pe-unde trec,
Dar, totuşi, am şi eu un rost pe lume,
Să vă colind puţin şi-apoi să plec.

Sînt lipsuri, mai apar chiar şi dezastre,
În lumea tristă, plină de nevoi,
Eu însă cred în apa mării-albastre
Şi mă-nfăşor într-o perdea de ploi.

Nu pregătiţi bucate pentru mine,
Nu-mi puneţi proaspăt aşternut pe pat,
Căci doar din uşă vă urez de bine,
Şi-apoi spre altă casă am plecat.

Cînd vă veţi lumina a sărbătoare,
Cînd lucrurile se vor aşeza,
Vom avea timp să-ntindem masă mare,
Să bem şi să mîncăm şi noi ceva.

Pot lua şi-un tren să vin spre dumneavoastră,
Staţi liniştiţi, căci eu ajung mereu,
Pe drum chiar voi deschide şi-o fereastră,
Să vi-l trimit prin gînd pe Dumnezeu.

Posibil să mă întîlniţi pe stradă ‒
Prin noapte, cu un sfeştnic, lunec blînd,
Iar sub potopuri ca şi prin zăpadă,
Sub pelerina mea, ajung curînd.

Atît vă rog, cînd spaima vă cuprinde,
În faţă cînd nu mai vedeţi vreun mal,
Să v-amintiţi c-o mînă vă întinde
Un om chiar şi pe patul de spital.

V-aş colinda mai mult, dar nu am vreme,
În suflet simt – mă cheamă cineva,
Şi mă grăbesc să-ndrept nişte probleme,
Să las un zîmbet cald în urma mea.

Deci, noapte bună, bună dimineaţa,
Se-nvîrte roata lumii-n infinit…
V-a sorcovit cel ce vă schimbă viaţa,
Vă las cu bine pînă la sfîrşit.


(Din volumul “Înger fără statuie)



vezi mai multe poezii de: Dragos Niculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.