priveam pasărea aceea cum se plimbă prin colivie
cum încerca un zbor uitat în micul ei univers
unde totul se reduce la semințe și apă
la stropii de ploaie care ajung căteodată prin zăbrele
pasărea aceea mă privea scurt și aștepta
căteodată cânta
iar cântecul ei se prelingea pe pereții coliviei
și-l auzea numai ea
pasărea aceea care uitase să zboare
mă privea în timp ce alte păsări se roteau în lumină
și mureau
adina v.
10.07.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.