în lupta unui vas spart
zâmbetul fals trăiește
adânc în carne
cioburile sorb cu nesaț
din sângele meu
încerc o eschivă și așez
peste piept inima ta
dar viața
lovește ferestrele albe
perdelele cad
atât de ușor
în palma luminii
umbra se frânge
privesc consolat
nu pot evita răul din noi
când mușcă din trupul
condamnat
să iubească
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.