Mă cere, mă naște
Și-n viață mă lasă
Colina – această genune frumoasă.
Nu știu ce se întâmplă, petreceri de taină,
Tămâia din brazi o sorb frunzele pale,
Asupra mea vine cu mâinile tale
O umbră străină în vechea ta haină.
Afară e vară – se-ntâmplă să simți
Cu sângele rece,
Cu frigul în dinți.
Ca fructele-ciorchine stau pietrele-n val.
Hotarnic e murmurul care le vine
din morții închiși în ulcioare pe deal.
Cu cât mă despart de putere, de zile,
Câștigul se strînge-n pupile,
Închide tu ochii
Și trece-mi în somn
Cu dor, răstignitul meu domn.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.