atat de rar ne este data starea
de calm curat cand ninge si-mprejur e
o rariste de pini ori o padure
ca fumul ne-nconjoara departarea
cand printre trunchiuri tapii trec sa-si mute
puii si mangaiatele lor ciute
incremenind de teama cand se-aude
umbra miscandu-si marginile ude
cand mult iubindu-te as vrea prosteste
sa te indemn sa-ti poruncesc priveste
acum nu mai tarziu si nu pe fuga
cand mult iubindu-te raspund in ruga
tradez ranita starea noastra rara
de bland vanat adulmecat de fiara
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea