În săli florale și umbroase,
Tu chemi acele stări la care
Mortal de greu e de ajuns.
Sufletul cărților miroase
Albind de-un praf imaginar
La ruptă oră și amară
Când cu surâsul semănai
Al îngerilor din altar.
Când pentru moarte mă decid
Fac liniștilor tale semn
Prin care ochii își închid
Pleoapele de untdelemn,
Să pari a nu fi văzut,
Și eu, la rândul meu, părând
A contempla același gând.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.