Răsare ca o lună și apune
Sufletul meu, nici tânăr, nici cărunt,
Atât de rar mă-ndur să cred că sunt
Ceva mă-ngândură, ca o genune.
În ceasuri rele și în ceasuri bune
Aș întreba, mi-ar place să răspund,
Dar mă petrec senin în amănunt
Lăsând mișcarea lumii să-și răsune.
Abia pricep, în urmă, ce se spune
Despre luminile care ascund
Fântâni prea-pline și fântâni-lacune.
Dar peste capul meu e-un deal rotund
Și-i paște turma pacea din pășune
Cu-al ei sărat murmur de dinți mărunt.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.