Când vine clipa de cumpănă,
Înainte de a coborî
Acolo unde curg fragmentar
Iubirile neîmplinite,
Frica de necunoscut,
Micile lașități, eroare în sine
A satisfacției,
Unde puținul bine
Care-ar fi putut să fie sus,
Despică o gură de colos
Și urlă
Unde răul de care ne temem
Face măști ridicole de sfială
Și când frica de moarte
s-a șters în sfârșit,
cel mai greu este sufletul
celui fericit.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea