când sufletul apune
urcând în cer coboară
de șase ori prin rugul
a șase munți de ceară
rămâne istovirea
albind peste fiord
ca steaua ocrotită mereu
de micul lord
rămâne istovirea
și îngerul îi pune
pe umăr șase aripi
lovind în șase strune
dând ritm de săvârșire
străvechiului acord
silabisând vâslire
la nori ce trec spre nord
adaos de splendoare
cuvintelor din pagini
rămâne istovirea
cu ochii în imagini
————————————————————-
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.