Mişcat să fie aerul ca-n moară,
Grămezi de fructe, toamna mea cu tine,
S-avem în faţa ochilor coline
Să fiu bolnavă şi să nu mă doară.
Roua în roiuri cadă peste stepe,
Mirosul ierbii să trezească sete,
Să se adune cai de-un an în cete
Oprind în mers căruţele cu iepe.
Aceloraşi tristeţi să ţinem parte,
Să nu ne-ndure dulcea lumii moarte
De sufletul meu rupt în două soarte.
Să rezistăm umbriţi de-aceeaşi carte
Când a nu fi, şi a fi mereu departe,
Acelaşi chip le este dat să poarte.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.