Tu nu-mi dori mai multă jale,
Tu, ce nu-ngădui s-o cunoască
Întâi palorii feței tale.
Tu duci o viață ca de lotus
Îngrămădit în firea apei,
Ferit adânc de vreo iscoadă,
Lipsit de temerile pleopaei,
Ar trebui să bată vântul
Cu tronul lui întreg de moarte,
Ca tu să te retragi, simțindu-l,
Un pas de tine mai departe,
Gustând a locului otravă
C-un simț subțire prins în ceară,
Îmbogățindu-te cu arma
De care el o să și moară.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.