Vântul ăsta e băiat?
N-are şapcă, n-are barbă?
Vrei să-l tragi puţin de păr,
Şi, când colo, rupi o iarbă.
Vântul are păr tăiat?
E băiat, într-adevăr?
Sigur, vântul e băiat!
Mi-ar plăcea să fie fată,
Mi-ar plăcea şi să se vadă.
Vreau să ne jucăm un pic,
Dar din vânt nu văd nimic.
Cum se urcă în copac?
Cum zbârleşte apa-n lac?
Cum împinge nori pe cer?
Vreau să-l văd. Atâta-i cer!
Uite, zic, îmi trage fusta
Cu o mână de nimic
Şi mă-mpinge de la spate,
Merg de parcă-aş avea roate.
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.