Când trec cu zgomotocicleta mea pe stradă,
Voi cu mirare-n urma mea priviţi,
Alunecând de-a valma în zăpadă
Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi.
Că motoraşul zgomotocicletei
Panpăcăne şi pârâie, cumplit e!
Da’-mi place să le înspăimânt pe fete,
Care mă ceartă zgomototolite.
Degeaba lumea mă vorbeşteleşte,
Eu sunt un zgomotociclist tenor,
Care vă supără, dar vă şi-nveseleşte
Interpretând un vals la zgomotor…
vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.