Asupra lui ieri... - Constantin Michael-Titus
Adăugat de: Lucia

Staţi răvăşite oase!
Staţi la soare,
cât marginea acestei gropi
mai şade
în aşteptarea unui trup,
cu muzici,
cu doamne,
cu eter
şi cu coroane!
Apoi,
cuminţi, când veţi vedea mulţimea,
să v-adunaţi în săculeţul alb de pânză,
să nu-ntrebaţi nimic,
să nu vă zbateţi!
Da...
văd femuru-acesta, plin de soare
(crucea păstrează-un nume de femeie)
ce carne albă-o fi avut odată?
Cât de rotundă coapsa,
cât de caldă
s-a-nfiorat de mâna
căror oase?
Dar osu-acesta fin,
ce mână mică
l-o fi purtat?
Şi mâna
ce brăţară
purta atunci;
şi câte sărutări,
cât dor în palme - a strâns -
cu câtă duioşie
a mângâiat copilul somnoros din leagăn
sau amantul?
Şi-apoi, cuminţi, când veţi vedea mulţimea
să v-adunaţi în săculeţul alb de pânză...



vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.