Tu mi-ai adus otrava
care doarme
în cea mai albă şi cuminte floare.
Cu mâna ta mi-ai clătinat odihna
când te-ai jucat cu duioşie
în părul ei.
Cu buzele uscate şi păgâne
de setea ce se-aprinde-n carne,
când ai atins
pleoapele-adormite,
sub ele-ai pus
o tinereţe.
Când ai gonit din carne
somnu-acela,
tu, din culoarea sângelui ce strigă
ai dăruit şi buzelor atinse
şi-acum te cer
cu setea ce le-ai dat-o.
vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.