Trecui țara-ntunecării
Cât nu este ea de largă
Și în ușa Primăverii
Bat cu inima întreagă.
Întrebat am fost la vamă:
„Care-i țelul de venire?”
„Sunt bolnav mereu de teamă
Și-aș vrea leacul cu Iubire.”
Repetară iar cuvântul:
„Să ai, știi, ce nu se poate?”
„Lepăd frigul cu argintul
Și cojoacele bogate.”
„Cineva la noi te-așteaptă?”
„Nu prea cred, că-s strâns de vreme,
Firea mea neînțeleaptă
Se topește și tot geme.”
„Crezi că ți-e dorința bună:
Căci la noi te poți a pierde!”
„Las cununa mea de Lună
Pentru-un gât de aer verde..”
„Și nu ai frică de moarte?”
„Nu-s nebun și-mi este groază.
Dar măcar pe-o clipă-a-mparte
Vreau privirea mea c-o rază!”
„Începutul, vezi, e-n moină...”
„Însă-aleargă de-acum ochii
Și descoperă ca doină
Orice zi a babei Dochii.”
„Să păstrezi ce ai vrea peste
Vamă din ținuturi ninse?”
„Mărțișorul numai este
Soața ce pe piept mi-l prinse.”
„Apoi ce n-ai spus de-odată
Și ne mozolești cuvinte?!
Treci, căci Țara noastră toată
E o Dragoste fierbinte!
Fiecare va cunoaște
Că o spui pe românește...
Da! Și când vei fi în Paște
Nu vorbi, ci doar trăiește!”
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos!
bragagiu (autor)
miercuri, 23 martie 2016
Un poem frumos! L-am recitit cu mare plăcere.
alexandru
vineri, 04 martie 2016
Minunate versuri, felicitări frate, Victor !
M Horlaci
vineri, 04 martie 2016