*
* *
Iubirea mea, ce pot să-ți spun eu tie
ce jurăminte oare să-ți mai fac ?
azi, vocea mea răsună în pustie
pe cîmpul tău sînt ultimul copac
si-un trăznet mă rănește pe vecie
iar fariseii mă silesc să tac
e trist cînd şerpii pe zăgani sfişie
și îngerul e biruit de drac
e vina mea că te iubesc de moarte
în sărutări și patimi te usuc
si nu doresc cu nimeni a te-mparte
de azi, mă-nchid în mine, singur cuc
și totuși, demn, voi crede mai departe
că oaspeții, cînd vin, se mai și duc
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.