*
* *
Îmi răbufnesc imagini vechi sub
pleoape
tot mai vorbesc, dar parcă aș tăcea
prin care sorb, prin ce vîrtej de ape
se scurge tainic tinerețea mea ?
şi toate desfătările ce-au fost
umbrite sînt de spaima ce-o să vină
iar steaua mea, deşi croită prost
încă se zbate să mai dea lumină
am fost pornit aşa frumos în viață
simțeam un gust de stînjenei și fragi
înăbușiți cu rouă-n dimineață
aceleași lucruri azi nu-mi mai sînt dragi
şi-un verb mai nou pe limbă îmi
îngheață :
tu, iapă oarbă, încotro mă tragi ?
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.