ÎNTOARCEREA DIN LARG
Eternă e democrația mării
mistuitor e dorul la catarg
pavilionul inimii se-aprinde
pe fiecare vas întors din larg
Pămînturi vechi, cîndva înfometate
pustietăți secate-n rădăcini
reget. bolnav de secetă și calcar
hieroglifă scrisă cu ciulini
Exil trăit cu spaimă de Ovidiu
de viscole și arşiți troienit
țărînă spulberată de migrații
și de războaie fără de sfirșit
Tărîm muncit cu sînge și sudoare
de neamul nostru veşnic încercat
împodobit cu castre și basilici
ca un muzeu în ceață scufundat
Pont Euxin, mult iubitor de oaspeți
plămîn al țării spre întinse mări
unit de toți păstorii transhumanței
români sosiți din cele patru zări
Aici e neschimbată numai marea
căci numai marea n-are început
tărîmul sfînt al patriei mă cheamă
eu pun genunchiul jos și îl sărut !
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.