Și dacã tot murim pe lumea asta
hai sã murim frumos, ca niște prinți
eroicã și tristã ne e casta
iar primãvara și-a ieșit din minți
Precum un viu avertisment al morții
ne însoțește umbra pe pãmînt
e un memento zilnic, luat în porții
vendeta celor care nu mai sînt
Și poate cã aici e tocmai iadul
unui tãrîm din alte galaxii
sîntem visați, noi sîntem doar rãsadul
trimis în lung surghiun spre a trãi
Dar noi trãim? Îmi pare mai degrabã
cobai divinitãții cã sîntem
e viața noastrã broderia slabã
țesutã de pãianjenul suprem
Noi am murit demult, din clipa-n care
s-a stins întîiul om în univers
iar nașterea e numai o eroare
ce se îndreaptã, tot mereu, din mers.
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.