Iată şi regatul verii, plin de zeităţi păgîne
lancea macului se-agită peste oştile de grîne
Timp de heliogravură, cer ca bolţile sixtine
în capela lui albastră jur să mă cunun cu tine
Mierla cîntă de pomană, panteismul n-are bani
nu i-a mai plătit simbria de vreo zece mii de ani
Zuruie cymbal de greieri, trec procesiuni de dropii
îţi deschid cu dinţii bluza, de comoara ei m-apropii
Spectrul vipiei se-arată, calcă totul sub şenile
retopind în bronz statuia fiecărei nopţi şi zile
E o pace funerară, firea cade în păcat
peşti de clor îngraşă muşchiul pe un fund de puţ secat
Iarba e un incunabul răsfoit de guşteri calzi
fiecare clipă nouă trîmbiţată-i de heralzi
Şi te port pe braţe, stoic, te aşez pe-un pat de fîn
şi din viaţa mea întreagă numai cu atît rămîn
Transparent veşmînt de aburi, prea năvalnică ispită
ca o pojghiţă murală de cireaşă pîrguită
Rîu captiv îţi este trupul, şerpuind în cîmpul verii
fînul umezindu-1 tainic cu licorile durerii
Lobul fraged al urechii prinde vorbe care mint
trei intrări cu rouă dulce, trei potyre cu absint
Tu îndrepţi spre mine ochii rugători, de vietate
îmi implori un armistiţiu, şi te miri că nu se poate
Fierb în pivniţele verii vinuri dyonisiace
cade lin securea nopţii pe un eşafod de pace
Trec copii cu lămpi scobite şi cu lumînări în pepeni
pîntecul îţi încolţeşte, paşii-n urma mea ţi-i depeni
Fluturi înmuiaţi în fosfor vin în raiduri nupţiale
lăudată fie vara şi comploturile sale!
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.