O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani
Să-ţi fie mai uşoară ţărâna casei noi
să-ţi lumineze calea făclii de ceară moi
E ziua de pe urmă a unui an nebun
şi nu îmi aflu tihna, şi nu ştiu ce să spun
Un pom de iarnă arde la fiecare geam
pocnesc colindătorii din bice mari de hram
Cât de frumoasă-i viaţa, şi sufletul ce plin
când scapără-n potire podgorii de rubin
Doar eu rămân cu tine, doar eu te priveghez
legenda fiinţei tale sub pleoape mi-o aşez
Dezlănţuită-i lumea, departe de noi doi
deşertăciunea vieţii va fi mereu în toi
Nu plânge pentru asta, tu eşti din cei aleşi
iar talgerul dreptăţii nu poate să dea greş
La jilţul judecăţii în pace să rămâi
e scris că cei din urmă sunt mâine cei dintâi
O, mamă, dulce mamă, luceafărul de zi
la prima înviere pe fruntea ta va fi
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.