E un ajun de Paşte, cu mierle în copaci
când stăruie în casă miros de cozonaci
Tu zugrăveşti cu ceară încondeiate ouă
în flori şi arabescuri ce strălucesc de rouă
În roşu, mov şi galben, în verde crud de ierbi
ceva nu iese bine, vopseaua iar o fierbi
Un crâng de iasomie în păr ţi s-a-mpletit
în calendar scrii iarăşi câte-un verset sfinţit
Era un timp de slavă, aprilie vestea
arhanghelii dreptăţii cum saltă iar în şa
Te văd din nou în stampa copilăriei mele
un pescăruş pe pânza străvechii caravele
La streşini se-nfiripă un cuib de rândunici
zorelele pe garduri cu mâna le ridici
Copii desculţi ai străzii aleargă înspre denii
pe cerul mahalalei trec nori de mirodenii
Şi tu frămânţi aluatul, tot somnul ţi s-a dus
ne spui din nou povestea cămăşii lui Iisus
Oh, cât eşti de frumoasă, ce palide ninsori
îţi joacă-n ochi ca focul albastru pe comori!
Au înflorit salcâmii şi vişinii din nou
tălăzuieşte marea sub coaja unui ou
Cât de înaltă-i bolta în noaptea de Prier
opreşte clipa, Doamne, numai atât Îţi cer
În casa noastră scundă, când totul renăştea
minunea vieţii mele, rămâi pe veci aşa
Şi să-mi apari de-a pururi precum te văd acum
într-un ajun de Paşte, prin clopote de fum...
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor