Suflete neliniştite
Ale oamenilor morţi
De ce nu aveţi odihnă
Şi ne bateţi azi la porţi?
Triste ne intraţi în vise
Fără-a spune un cuvînt
Cine oare vă trimite
De dincolo de mormînt?
Nu aveţi îngăduinţa
Să ne spuneţi, clar, ce vreţi
Ochii voştri ne imploră:
„Nu-nţelegeţi? Nu puteţi?”
La fereastra minţii noastre
Staţi o clipă şi plecaţi
Aveţi buzele cusute -
Ce mesaj vreţi să ne daţi?
Alţii au trecut de vamă
Rar se mai gîndesc la noi
Doar voi n-aveţi paşaportul
Pentru lumea de apoi.
Suflete rătăcitoare
Ce-aţi rămas aici zălog?
Eu pentru iertarea voastră
Îngenunchez şi mă rog
Fii bun şi iartă-le, Doamne,
Indiferent ce-au făcut
Noi prin Valea Umbrei Morţii
Mergem de cînd ne-am născut.
Trece-le, Tu, Styxul, Doamne,
La părinţii lor, Îţi cer
Odihnească-se în pace
E loc pentru toţi în cer.
16 noiembrie 2013
vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.