Mâine ne spune: Stai să cunoști!
Astăzi grăiește în talpa ce calcă,
Ieri a vorbit: Sunteți anosti!
Doar clipa sărută a gândului arcă.
Ce-ai vrea să știi tu înger căzut din poala nopții?
De stai cu mine treaz sub clopote de stele,
Mi-e bezna sora vie, lumina-i dată sorții
Și umbrelor ce ziua mă cată-neîncetat...
Nu frânge aripa de înger
Ce-n zborul ei te-mbracă-n curcubeu,
Rănită va-ngheţa, sculptată de zeul unui ger,
Durerea haină îi va fi şi răcnetul de leu
Mi-e forța imn, iar sufletul mi-e cor
ce cântă-n patru voci o luptă sfântă,
când aripi albe mi se frâng în zbor,
scot pene de oțel ce îmi cuvântâ:
Luna pe sub ochii nopții picură arginți de stele
printre norii călători, frați ai vântului plăpând...
mările îndepărtate, venerând sărut și ele
bolta nopții - ncremenită de vâltoarea unui gând
Pe sub vechi noiane rugul se-ntețește,
Jarul surpă vântul, călator stingher...
Zâmbetul pe buze singur se zidește,
Pe unde ieri sculpta, zeul unui ger.
Destin surpat de o dorință
ce-a alăptat la sânii ei
vise scăldate-n suferință
pierdute-n stepa vieții, pui de lei,
Alunec printre versuri cu gânduri ce mă ţin
În flăcări ce sunt stinse şi-aprinse de chemare,
Cerneala curge liber pe albul foii, lin,
Sărut cu ochiul zarea, alunec în uitare...