Criticului Bland...
Cu tine.. fără tine
Totuna-mi,e! Să ştii..
Când înţeleg prea bine,
Tăcerile-ţi târzii...
În inimă am pace
Chiar dacă tu nu vii
Cu tine.. fără tine..
Chiar inima de-mi tace,
E plină-n noapte, zi
De cânt şi bucurii...
24.08.2015
.................
Bat-o vina, dar.. de gâză...
Ea.. crezând că se amuză
A scurmat prin bălţi de soare..
Cum de a putut azi, oare
Să-şi ridice capu-n sus
Şi "Tăcerii" să-i dea... curs,
Prin oceanul de iubire..?
O, ce grea dezamăgire...
Cum să scrie-o "beată" gâză
Când ea n-are nici o muză?
Daţi-le paleta-n cap!
La gâze veniţi de hac...
Să nu mai scrie pe-aici
Ce-au în cap: doar licurici!
Ori e gâză.. ori e râmă?
După-nchipuri când scurmă
Ţelul ei NU i se curmă...
Parodia-i, ironie
Scris-asa mai cu perdea...
Eu.. am înţeles din ea
Ce-ai vrut să zici, dumneata,
Dar... îţi mulţumesc frumos!!!
Ca-nteleg clar..neîndoios:
"Orice scriu... e de prisos..."
Şi chiar daca-ntreg puhoiul
Gâze, muşte-ntreg convoiul,
Te consideră, aşa
Un consilier sadea,
Aştept de la dumneata
O frumoasă poezie!
(sper că poţi.. aşa ceva!)
Poate gâza va-nvăţa
-Nu să scrie "parodie"-
Ci Frumos.. în poezie!
18.08.2015
------------------------------------------------
O prietenie care s-a uitat aşa uşor
Nu a fost adevărată! Când în urm-a lăsat dor
Şi noianul de-ntrebări: oare ce-am făcut? Şi când
S-a rupt legătura care ne unea şi vis şi gând...
O prietenie scumpă ce i-ai dăruit dispreţ
Nu a fost adevărată.. pentru tine, nici un preţ
N-a avut în faţa ta... n-a avut firava floare..
Lăsând-o plângând pe-o stea.. ai călcat-o în picioare!
Mă-ntorc la floarea iubirii... are viaţă.. mai trăieşte
Ce folos ca-nsingurată, după tine tot jeleşte...
Când prietenia sfântă doar prin harul lui Isus
Este trainică.. rămâne.. şi-n veci nu are apus...
O.. te-ntoarce mai degrabă la dragostea cea dintâi
Isus va veni din Slavă.. tu vrei jos ca să rămâi?
Preţuieşte pe-acei care te cheamă şi te doresc
Nu lasa iubita floare, singură... că nu-i firesc!
decembrie 2015
-------------------------------------------------
Umbrele-nserării se topesc pe rând
Iar tăcerea nopţii fuge tremurând,
Când raza de soare, zi nouă, vesteşte
Nimic nu-i stă-n cale.. zarea înfloreşte!
Cu surâs şăgalnic roza mea din glastră
Privindu-mă tainic, clipind din fereastră
Îmi şopteşte tandru, dar parcă n-aud...
Cerul mi-e albastru.. iar gândul tăcut...
-"La poeţii noştrii.. s-a dat temă nouă..
Tu nu scrii nimica..? În a zilei rouă
Iar ai deschis geamul.. dimineaţa-n casă
Vine.. ca s-aducă parfumul de-Acasă,
Zefirul din ceruri... fiorul de sus,
Dorul şi Iubirea Sfântă-a lui Isus...
Florile-n grădină te cheamă cu drag,
Aducând lumină, primăvara-n prag,
Te-aşteaptă duioasă! Lasă umbra ceţii
Ca să se topească! Mirul dimineţii,
Îţi va umple viaţa.. şi-atunci tu vei ştii
La poeţii noştrii ce va fi să scrii!"
Privesc trandafirul.. îşi deschide-n glastră
Albele-i petale.. supărarea noastră,
Trece pentr-o clipă.. şi-i răspund deschis.
-"Roza mea iubită, să ştii.. bine- ai zis,
Dar nu pot a scrie vers.. aşa forţat
Doar dacă mă-mbie glasul tău curat..
Sfânta bucurie... gândul plin de pace!
Eu aşa pot scrie... şi nu am ce face...
Doar când fug din suflet negurile ceţii
Iar florile-mbracă vălul frumuseţii,
Sufletul îşi lasă straiele tristeţii...
Şi respir parfumul sfânt al dimineţii"
25.02.2016
--------------------------------
Nimeni nu te va-nţelege..
Când privit în fărdelege
Tu eşti.. oricât vei cerca
Vina, doar asupra ta,
Să ţi-o iei.. să-ţi ceri iertare...
Şi verşi lacrime amare..
Nimeni.. nimeni nu te crede
Dar Isus e cel ce vede...
Eşti vorbit pe mai departe
Că eşti rău.. nedrept.. se poate,
De nu cred ai mei amici..
Ce să mai postez.. pe-aici?
Numai ca să-mi fac rău mie
Pentr-o biată poezie?
Dar Isus.. toate le ştie...
Vreau să mulţumesc frumos
Pentru timpul preţios
Ce mereu l-aţi acordat
Şi la mine-ati comentat
Însă mi s-a dus doar vestea
Şi merge demult povestea
ca imi place comentat
sa fiu..si apreciat
C-am făcut pe-aici scandal
Şi n-am fost mai jovial...
Că mă cert mereu cu toţi...
Şi-s mai rău decât cei hoţi
O, Isuse... doar Tu poţi
Să le-ntorci inimi spre Tine
Să ştie ce-i rău sau bine...
Dar de-acum n-oi mai posta
să nu fac inima rea...
celor ce-n iubiri de foc
nu ma pot vedea deloc
De v-am greşit cu ceva...
Eu vă rog.. a mă ierta!
Şi-acest vers chiar de e slab
Pentru voi l-a scris! - Danab!
12.10.2015
--------------------------------
De ce tu taci atât de dureros?
Te-aştept să vii în prag de dimineaţă
Să-mi ştergi lacrima de pe a mea faţă
Nu vii.. şi taci.. copac maiestuos...
De ce tu taci atât de dureros?
Nu sunt decât o salcie plângătoare
Şi-am împletit pe strune de izvoare
O doina-ţi cânt.. copac maiestuos...
Îmi întind braţele de sălcii înspre lac
Iar luna se-oglindeşte ochiul serii
Pe-un ram, îşi cântă dorul, un pitpalac
Şi cad din cer iar umbrele-nserarii
Ţi-am pus numele tău în palma mea
Şi-n suflet.. să îl port mereu cu mine
Iar când luna caleşti de stele-şi ine,
Pe cer, cântând, atât de mult aş vrea:
Să nu-ţi mai ţin numele-n palma mea
Doar sufletul să-mi fie plin de tine...
Iar tu, mereu, mereu să fii cu mine,
Că-s fericită.. şi-i mai bine-aşa!
28.09.2015
------------------------------------
-Criticului -
Când încet noaptea coboară
Peste dorurile mele,
Iar privirea-mi din nou, zboară
Căutând versul prin stele,
Stau cu inima deschisă
Şi urechea... poate-aud
Vreun vers venind de la tine...
Poate scrii doar un cuvânt...
Mă-nconjoară iar tăcerea
Ca şi-o flacără de spini...
Şi "m-alint" cu mângâierea
Ce mi-o dă doar Esenin...
versul lui imi face bine
de cand mi-ai spus sa-l citesc...
dar eu nu ma pot abtine
dac-aici..nu te zaresc!
si scriu: doare-a ta tăcere..
Cât aş vrea la masa mea
Să mai vii.. dar e-o părere
Când te văd că vii.. aşa...
Doar să îţi saluţi "confraţii"
Şi să le laşi un catren...
Eu rămân cu aspiraţii
De-a cânta al meu "refren":
" Tăcerea ta la masa mea
Mă doare! Tare mult aş vrea
Să laşi tăcerea la o parte
Şi "virgula"..... ce ne desparte...
Să nu mă mai priveşti de sus...
Şi chiar de nu-mi vei da răspuns,
Tăcerea ta la masa mea
De acuma... îmi va fi de-ajuns.."
17.08.2015
-------------------------------------------
Un înger plin de farmec, cu aripi mari, senine
Azi evadă din ceruri... să şadă lângă tine
Şi plin de Sfânta-I Slavă, priveşte cu temei
Cu ochiul stâng la tine şi dreptul la condei...
Mai şterge o silabă. Iar versul cântăreşte
Lucrează fără grabă.. privirea Lui, zâmbeşte
Şi când e gata strofa, El, Untdelemn Sfânt pune
Ca-n inimi să ajungă prin a ta rugăciune...
Şi pleacă de la tine, lăsându-ţi foaia plină
De poezii sublime.. venite din Lumină!
Să nu te-opreşti din scris.. nicicând fratele meu
Căci pana, versuirea... sunt de la Dumnezeu!
1 iulie 2015
----------------------------
De ce-ai fi scris aşa de mult..?
Când eu într-una.. te ascult
Şi chiar de scrii un da sau nu..
Eu fac mereu precum zici tu...
Şi tocmai când ţineam la tine
Mi-ai dăruit numai suspine
Pentru o virgul-amărâtă..
Fiind decizie hotărâtă:
"lanternele printre lumini
Nu strălucesc!".. eu, la margini,
M-am aşezat să-mi beau doar vinul
Cel nedospit.. dar Esenin-ul,
Îmi tot explică de-o iubire
Ce n-o-nţeleg! Şi-mi vin în fire,
Şi-ţi spun Domnule Critic Blând
Să fii atent când scrii.. cuvânt,
Dacă aşezi, de-ncurajare,
Faci să-nflorească orice floare,
Să-şi poarte al iubirii vers
Prin locuri pe unde n-ai mers,
Şi să rodească în frumos...
Atunci tu vei fi preţios...
Şi vei lăsa în urma ta
Să strălucească a ta stea...
Iar ale florii dragi, petale
Nu le tăia.. căci floarea.. moare!
.......
vezi mai multe poezii de: danab