Crunta sentinţă - Stefan Doroftei-Doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

    duminică, 28 ianuarie 2018

Pe gene lumina-mi pâlpâie-n valsuri
În sânge îmi fierb răzvrătiri de cuvânt,
Adorm căutând în mine răspunsuri,
Mă trezesc răvăşit de chipul tău sfânt.

Munţi de răbdare ai urcat permanent,
Pe lacrimi de dor ai vâslit prin furtuni,
Desfrunzirea era ceva iminent,
Dar n-ai acceptat să murim doi străini.

Aprig te-ai luptat cu demonii vieţii,
În suflet mă purtai cu glas în descânt,
Din noi ai cules pe rând toţi scaieţii
Când braţul puterii din mine s-a frânt.

Acum m-ai lăsat să-mi aşez socotinţa
Pe vremea pierdută, pe steaua din noi,
Zănatic şi tâmp, îmi merit sentinţa
De-a scoate iubire din pietre şi ploi.

21.01.2018



vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.