Pe hăţaş, lângă izvoare
Unde zările sfârşesc
Se desţelenesc ogoare,
Dorurile înfloresc!
De sub deal se-aud şuvoaie
Ce curg iute peste crâng,
Valuri, valuri de noroaie
Peste gânduri vin şi plâng.
Printre nori aleargă vântul
Şturlubatic şi tăhui,
În luncă se-aude cântul
Unui cuc umblând haihui.
Sus pe deal se-aud în zare
Triluri ridicate-n zbor,
Eu ascult astă cântare
De la mine din pridvor.
Prin ponoare cimbrişorul
S-ambrăcat în strai ales,
Printre nori aleargă dorul
Dus de vânt şi ne-înţeles.
Maci focoşi, lumânărele
Se iţesc prin lanuri verzi,
Gândul zboară printre stele,
Dorurile-mi stau grămezi.
Simt a lutului căldură
Ce mă-mbată ca un drog,
Arsă-mi este a mea gură,
Iar privirea-i ca un smog.
Din înalturi se desprinde
Umbra unui nor poznaş,
De sub gene lacrimi blânde
Curg privind peste hăţaş.
vezi mai multe poezii de: CTN