Cu pace-n suflet, doar să…tac
Se-aud în zare, paşii de furtună
Şi frunzele se pierd în depărtări,
Haotici nori pe boltă se adună
Formând o turmă gri de arătări.
Şi pâcla deasă acoperă pământul,
Doar candela lumină răspândeşte,
Îngenuncheată, îmi trimit cuvântul
Spre Cel fără sfârşit ce mă iubeşte.
Încerc să scap de-nşelătoare gânduri
Şi mintea să o stăpânesc o clipă,
Numai aşa, voi fi în zbor spre ceruri
Când albă îmi va fi a mea aripă.
Atunci m-aşez cu fruntea în ţărână,
Eu, trup făcut din lut şi putregai,
Aştept cu toate faptele în mână
S-aud un glas ce-mi zice -“Urcă, hai!”
O, Doamne, Bunul meu Părinte,
Aş vrea prin gânduri ordine să-mi fac,
Să pun un ham pe răzvrătita minte,
Apoi, cu pace-n suflet, doar să…tac.
vezi mai multe poezii de: aspiranta