Cu tine sunt un bob de rouă,
Cu tine sunt un evadat,
Cu tine am picat în mare,
Dar şi la cer m-am ridicat!
Cu tine am plecat de-a latul,
Dar şi de-a lungul am plecat
Şi numai ţie ţi-aduc Polii
Într-o sacoşă cu vânat!
Cu tine am aprins tăciunii
În vatra focului pierdut,
Cu tine am pansat şi rana
Din fiinţa ta când te-a durut!
Cu tine am oprit săgeata
În zborul ei spre căprioară
Reîntorcând-o la origini,
Am înflorit-o să nu moară!
Cu tine-s zi când este noapte,
Cu tine-s noapte când e zi,
Cu tine mă deşir în frunze
Prin verzi nervuri de poezii!
Cu tine-s tâmpla de pe umăr
Şi umărul sub tâmpla grea,
Şi când adormi pe iarbă, afară,
Sunt căţeluş la talpa ta!
Cu tine s-a pornit pământul,
S-a dat de-a dura, rostogol,
Dar şi lumina s-a aprins.
(Te-au dat luceferii de gol.)
Cu tine a-nmugurit şi graiul,
Dar şi creionul a înverzit,
Cu tine am deprins şi traiul
De-a fi a eternul răstignit.
Dar peste toate ce au nume
Cu tine chiar simt că exist
Şi cânt pe clapele-nfloririi
Cu slove noi, de pianist!
Cu tine-s muzica din coruri
Când stelele se-adapă-n ea,
Cu tine sunt poveste albastră
În cerul din privirea ta!
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE