din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă.....''
Cu tine….
Am citit, citesc si voi citi, stare cu parfum de lună, înfloresc, intineresc si urc: nota muzicala pe o strună.
Multe cărţi prin mână mea trecură, multe file, lent, am răsturnat, şi din toate florile de suflet, doar prin cărţi m-am ridicat...
Când eram aşa mai feciorelnic, prins de dor şi arţăgos băiat... puneam cartea într-o traistă veche şi fugeam la margine de sat... unde, în cămaşa cu dantela verde, legănată de un vânt duios, torcea păduricea dragă, ca motanul cenuşiu, pufos...
Ca o şcolăriţă emotivă, frunza-mi tot clipea din ochi, mă gândeam că-i un descântec, cum făcea mătuşa, de deochi...
tânăr, frumuşel şi ager în simţire, prin mireasmă de parfum stelar, crudul codrului se cuibărea-n privire, ca o piatră roză-n inelar,
uşurel, sosea de pe carare jderul, în poiana cu lăstarii copţi, şi sprinţară mai venea o căprioara să-i citesc o mie una nopţi…
cerul îşi lăsa dantela albastră peste florile cu visul mut, iar fiorul se pitea prin roze
în ţinutul cald şi de demult.
Aşa am deprins şi slovele duioase, toate îmi păreau cu sfânt temei... luna, ca o scoică visătoare, mă culca, duios, la sânul ei...
După ce prin mână îmi trecură, cărţi cu limbile de foc, constatai că-s omul care... am băut o cupă de noroc,
pana, am simţit-o înmugurită, în splendoarea dorului roş- dalb şi prin versuri traversam câmpia, ca pe murgul nostrul alb...
Peste ani îmi fu dorinţă-n carte, ca un adevăr lunatec spus şi pe firul existenţei mele,
aripi de lumină eu am pus...
am zburat spre zări pribege, prins de iureşul asurzitor, şi-n tăcerea nopţilor ursuze...
am stat drept ca fagu-ntr-un picior...
Câte cărţi prin mână îmi trecură, toate cu un suflet aurit, eu, poet, cum e frumoasa Doamnă... pân’ la slova-i dragă n-am găsit...
azi păleşte liliacul fraged, când îi simte noul ei parfum, şi coboară boarea ca şi leacul
peste dorul meu, duium,
noaptea ca o hoaţă, şmechereşte, prin duios parfum de măr, şi-a făcul culcuşul peste vreme, la distinsa Doamna-n păr....
au venit si stelele duioase, cand azurul tremura-n splendori...şi-au făcut căsuţă-n ramuri....în misterul cald din ochişori....
poezia-i arde prin cuvinte, pe divanul unui suflet bun....o privesc cu luare-aminte...
si in palma-i sufletul mi-l pun...
Eu n-am comentat, se ştie bine, nu prea mă găsesc prin timpul scurs, dar acum mă duc prin floare: în pistilul unui fin discurs...
Dacă noi pe Doamna o înţelegem, sfinte, dacă mint: acum..să mor!...vom vedea cum focul arde chiar în dorul crud din ochisor;
vom vedea cum plânge tandru, un vulcan în palma ei, când secundele şotronul joacă în brăţara fină, cu scântei...
e sublimă-n tot ce scrie astăzi, are versul cu dor greu, amanet i-aş lua guriţa s-o sărut sfios, mereu...
prin acorduri minunate şi în slove de mărgean... să mă-ntoarcă la origini, când eram un băietan şi citeam într-o poiană, cu drumuri pe scurtături, unui pui de căprioară ce venea de prin păduri...
Mulţumesc, frumoasă Doamnă....ca mă-ntorci din prag de toamnă !
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Adinuţa.....mă bucur că-ţi plac aceste rânduri.
şi cuvintele tale sunt mirunate.
ROLEA NICOLAE (autor)
duminică, 30 august 2015
Rolea , imaginile create de tine sunt suave , delicate , gingase...Este o incantare sa citesc asa ceva ! Proza in versuri ...:)...Cred ca tu si cand vorbesti , tot in versuri o faci.
Este cea mai minunata poveste - biografie citita de mine. Ai citit mult , se vede , se simte in tot ceea ce scrii si impletesti versul cu nostalgia copilariei. Cred ca a fost o perioada minunata a vietii tale si tu te intorci cu drag in amintiri pentru ca de acolo iti iei puterea de a visa. Si visezi frumos,atat de frumos!
Daca am comentat mai mult decat de obicei este pentru ca vreau sa iti spun cat de mult m-a impresionat ce am citit ...Simt inocenta copilului mirat in fata frumusetii ce-l inconjoara , frumusete pe care el o vede si percepe cu incantarea sufletului curat ...Luna, padurea , caprioara , jderul ...sunt prieteni , sunt universului copilului ce se retragea in lumea aceasta frumoasa.:)
Este minunat tot ce scrii ...si inca ceva : ...Tu ,Rolea , sa ramai asa cum tu insuti spui ..."am zburat spre zări pribege, prins de iureşul asurzitor, şi-n tăcerea nopţilor ursuze...
am stat drept ca fagu-ntr-un picior..."...
Cu drag infinit! :)
Adina Speranta
duminică, 30 august 2015
Îmi pare bine că te-am descoperit. Versul tău este minunat
Irina B.
miercuri, 26 august 2015
Va multumesc mult si va pretuiesc cu toata sinceritatea. Avem lumea noastra si cred ca deja s-au pus bazele aici pentru catedrala prieteniei irepetabile.
fara voi eu as fi NIMIC, asa cum a zis Criticul nostru, pe care il astept cu drag. Ii multumesc si aici , nu pentru cartile trimise ( a promis una a trimis trei) , ci pentru tot ce a scris si comentat ....Pe mine, personal, m-a indemnat: citeste, citeste, citeste...chiar daca a scris la alti confrati....si MARE dreptate a avut....
asa am invatat si versul ce inseamna ....
Va astept cu drag....sa invatam impreuna frumosul ce inseamna....
o remarca speciala pentru micuta printesa Ali....Multumesc!
ROLEA NICOLAE (autor)
miercuri, 26 august 2015
Uluitoare este aceasta constructie, incarcata si in acelasi timp usoara ca un zbor de fluture! Nu mai trebuie sa spun de muzicalitate, care este o trasatura definitorie a tuturor creatiilor tale. Doar... cu tine... acest site este complet!
andreionthepoetry
marți, 25 august 2015
Multumesc bunule domn pentru aceasta constructie minunata!
stomff
marți, 25 august 2015
Am înțeles că nu vrei să fie analizată critic, dar să îți spun că mi a plăcut pot, nu ?
Mi a plăcut foarte mult !
mirimirela
marți, 25 august 2015
Interesantă biografie în versuri cu iz de dorințe.
Cu stimă.
ALapis
marți, 25 august 2015
Imi place cand gasesc scrieri minunate ca aceasta :)
ali
marți, 25 august 2015
Rolea, cuvintele tale se adună în versuri și împreună formează un minunat poem.
iuli.a
marți, 25 august 2015
Felicitarile mele pentru scrierea unui poem minunat.
maria
marți, 25 august 2015