Cugetul de noapte - Cristian Je
Poezie adăugată de: Cristian Je

    marţi, 11 iulie 2017

Ce-ai vrea să știi tu înger căzut din poala nopții?
De stai cu mine treaz sub clopote de stele,
Mi-e bezna sora vie, lumina-i dată sorții
Și umbrelor ce ziua mă cată-neîncetat...

Privești cu ochi de zori sub pleapele de nori
Și-ai vrea parca cu-n grai să-mi mângâi cugetarea,
Sunt pe tărâmul meu, al nopții, cu moroi
Ce se hrănesc din hoitul, cu numele uitarea.
Fară de dor, de patos, sunt rece ca altarul
Ce a scăpat de gloata prostimii-ngenunchiate,
Înot sub ape reci, nu vreau să simt limanul
Să suflu ușurat, apoi iar de la cap' în lupte însângerate...

Sunt liber ca și vântul, hoinar pe unde-oi vrea,
Nu mai aștept minutul, nu mai aștept nici ora,
În mintea mea e totul, e toată lumea mea...

Pricepe, chiar și tu, ești cugetarea mea !



vezi mai multe poezii de: Cristian Je




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.