Cum te simţi ȋn pustiul populat
Ştii doar tu, fiinţǎ complicatǎ,
Care trǎieşti un vis diamantat
Pe-o vreme atȃt de blestematǎ.
Nu ştiu dacǎ am sau nu dreptate
Cȃnd te ȋntreb, fǎrǎ sǎ fac pǎcat,
Cum te simţi ȋn pustiul populat
De suflete goale ori fardate?
Simţi o tristeţe de invidiat?
Dǎ-mi voie, fiinţǎ, sǎ presupun
Cǎ de eşti doar un suflet exaltat
Numai tu ştii, crede-mǎ cȃnd ȋţi spun,
Cum te simţi ȋn pustiul populat.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.