Ziua fără tine mi-a părut
mohorâtă și atât de lungă,
de simțeam un dor necunoscut,
sufletul voind să mi-l străpungă.
Îmi părea că soarta mi-a întins
cupa cu amarnica otravă
care, spre abisuri, m-a împins,
pentru-a suferințelor izbavă.
M-am simțit trecând un ultim râu,
cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,
într-un ritm de barcagiu molâu,
ce vâslea spre hăul dintre ape.
Ziua fără tine a trecut …
Ducă-se! – căci tu ai apărut.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoase versuri, frumos final! Felicitări!
Nelu Preda
miercuri, 09 decembrie 2015