Alerg prin viaţă ca o frunză,
Ca un ecou spre zări albastre
Şi-n mâna mea opresc o briză,
S-alinte dorurile noastre.
Un drum de încercări mărunte
Vor naşte cumpeni şi erori,
Dureri, prin vise neîncepute,
Îşi vor găsi multe cărări.
Spre tundrele fără de soare
Călătorim cu-n tren de marfă,
Iar sufletul cu-nfiorare
Va adormi lângă o harfă.
Ce reci acorduri ne aşteaptă
La Capătul rănit de vânturi!
O viaţă tristă şi nedreaptă
Ne-arată alte începuturi.
Aleargă Timpul printre lacrimi,
Oglinzile ne ceartă-ntruna,
Din bucurii se nasc şi patimi
Ce-aduc destinului furtuna.
Spre maluri care fug departe,
Călătorim spre asfinţituri,
Iar când am învățat de toate
Ne-aşteaptă ţărmuri de nisipuri.
Cutreieraţi de înserare
Gasim o noua frontieră,
Cu glas de păsări migratoare,
vom trece-n altă Emisferă.
Din lumi de pace şi candoare
Ne vom întoarce doar în vise,
Să privim valuri de uitare
Printre cuvintele nescrise.
Daniel Luca 18 05 2017
vezi mai multe poezii de: Luca Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.