Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aș vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin și să te văd înflorind,
Să plutești și să te alint cu al meu cânt.
Eu lacrimă de-aș fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viața în extaz.
Eu dacă aș fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă liniștești, să fiu mereu zâmbitoare.
Eu sunt muritoare, iar tu ești un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aș vrea să fiu fulger,
Dar tu soare ești și eu vreau să fiu destine
Și tu departe ești și eu nu sunt cu tine.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.