Printre malurile dintre mine şi tine
nu trece nici un râu,
rar te salută câte un firicel de apă
fără un izvor anume,
e o imagine frumoasă la privit,
te plimbă pe lungimea spaţiulu concav
până se pierde în şesul luminos.
Te aştept în ierburile înalte între arbuşti
unde mărturisirile noaste pot fi lungi
fără cuvinte şi alte sincerităţi răsuflate.
Dacă ochii vor spune mai mult,
ori se vor întrece cu buzele flămânde,
voi gusta din carnea ta parfumată.
Nimeni nu ne va despărţi ori îndepărta,
vom învăţa conversaţia dintre inimi,
vom muşca în fiecare zi, clipele
din care am băut singurătatea.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasă ! Parcă ar suna mai bine " vom mușca în fiecare zi clipele
din care am băut singurătatea" ?
mirimirela
duminică, 26 aprilie 2015
frumos scris!
sorin
duminică, 26 aprilie 2015
Foarte frumoasa!
stomff
duminică, 26 aprilie 2015